- a pune frâna / o frână
- to put on the brake.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a pune frâna / o frână
Look at other dictionaries:
frâna — FRÂNÁ, frânez, vb. I. tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ fig. A ţine în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână … Dicționar Român
înfrâna — ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – lat. infrenare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
împiedica — ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni. ♢ expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine… … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
piedică — PIÉDICĂ, piedici, s.f. 1. Factor care împiedică realizarea unui ţel, care stă în calea unei acţiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ♢ loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă … Dicționar Român
talaghir — TALAGHÍR talaghire n. reg. Frână, în formă de talpă de lemn sau de fier, care se pune sub una din roţile unui vehicul cu tracţiune animală. /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX talaghír, talaghíre, s.n. (înv.; pop.) 1. frână,… … Dicționar Român
opreală — OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest,… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
stăvili — STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Trimis de Valery, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 STĂVILÍ vb … Dicționar Român
